Dragostea, de-i viață, n-are viața rost.
Cui o vrea, să nu i-o spulberi!
Cel ce-și află noima-n pulberi
trebuie să fie cel puțin un prost.
A rămas cu mintea ca un cântec rupt,
toanele iubirii cine-adânc le-a supt.
Dacă-au luat-o alții-n joacă
scai li-i viața și băltoacă.
Ziua cu viclene-ocheade se hrănesc,
noaptea cu minciuni se mint.
Orice zâmbet: fals alint.
Orice umbră: numai chin diavolesc.
Dacă doamna pare veselă cumva,
dragostea de-un altul a schimbat-o-așa!
Dacă doar n-o-neacă plânsul,
din dispreț e, pentru dânsul!
Uite-așa-i cu tihna dragostei, vedeți?
Uite-așa-și duc ăștia viața:
tot mereu de vânt purtați, ca niște bieți
mărăcini pe câmpuri dimineața.
Când război, când pace, când iar certuri;
disperări și doruri, desfătări, disprețuri.
Ca și morți, când viața fierbe,
de la somn la viscol întind jerbe.
Distribuie: