Anadyomene - Ion Caraion

Ce-i cu-atâta colb și omăt?
Luna-mi merge îndărăt,

și-mi tot bâțâie din coadă
o dihanie năroadă.

Pe biserici și pe broateci
curg vădanii muieratici.

Știu și-un frasin cu piaștri –
când îl sui, sui munți albaștri.

Ghemotocul tău de gume
nu-l tămăduie o lume.

El mi-agață câte-o cracă
pe la gări, de gât, să-mi facă

trecătoare pe curând
boala cărnii. Dar pe când

– ca o ploaie dintr-o curcă –
trenul șade, tu joci țurcă.

(Dac-aș prinde-o-ar curge soare!)
Curcă…lună… trecătoare…

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.