Acolo-n țintirimul de sus - Ion Caraion

acolo-n țintirimul de sus echinocțiul a aprins lumânări
fiecare stea arde câte o vreme
apoi se stinge
vine în vizită pustnicul cu lămpașe
se-apleacă, le-nvie, ceartă vântul,
vin copiii, aruncă unu-n altul c-o minge
(poate pământul)
și noaptea scoate pe ascuns din buzunar
alte corăbii, altă mare, alt păsărar
tot așa de singur ca mine,
în fine altă lume cu un luuuung, lung, lung viitor
pe care n-a pariat nimeni

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.