Balada subtilei minciuni - George Ţărnea

Aproape că uitasem cum sună, prin aerul verii, subtila minciună,
Pe care, antenele mele bătrâne se chinuie, sigur mai mult,
S-o perceapă, la timp, într-un ochi liniştit de furtună,
Înainte de-a începe, din nou, prefăcutul plăcerii tumult.
Şi, iată-te goală, vibrându-mi sub palme precum alăuta,
Ireal de frumoasă, de blândă, de-a mea,
După care, prin porii tăcerii-şi revarsă cucuta
Sucul său veninos, cât de-o dragoste rea.
Dar cine pe cine înşeală, mimând gladular fericirea
Sau cărui mai vechi adevăr te grăbeşti doar acum să-i răspunzi?
Până unde ai dreptul să-ntinzi, ca pe-un verde năvod, rătăcirea
Şi ce moartă iubire, prin carnea ta vie, ascunzi?

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.