Din genuni cu vânt

sâmbătă, 15 august 2026

În aerul sărat, se zbate marea,
Mult nărăvașă-n patima-i de spumă.
Cu aripi vaste, valul o consumă
Și-i înmulțește-n maluri zbuciumarea.

De ce ești aprig? îl întreb pe vânt.
El ia înfățișare de furtună,
Mă răvășește-n ape și m-adună
În plasa care-i ține de veșmânt

Și-mi dăruiește toată-agoniseala
Pustiilor miraje de pe dune.
Se-nvâltorează cerul și își pune,
Pe genele apusului sineala.

Pe promontoriu, cade mai abrupt,
Lipsit de stele, subțiat de nouri,
Să îl străbată păsări, cu ecouri
De țipăt, din genuni cu vânt erupt.

Îmi pironesc privirea-n dansul clipei -
Hipnotică și radioasă stare -
Și fac nălucii gândului cărare
Spre poezia liberă-a aripei.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.