Mamă - Charles Bukowski

iată-mă
în pământ
cu gura
căscată
și
nu pot nici măcar să spun
mamă,
iar
câinii trec în fugă, se opresc și se pișă
pe piatra mea; simt totul
în afară de soare
și costumul meu arată
jalnic
și ieri
s-a dus și ultima parte
din brațul stâng
n-a mai rămas mare lucru, totul e ca o harpă
fără muzică.

măcar un bețiv
în pat cu o țigară
ar putea mobiliza 5 autospeciale
de pompieri și
33 de oameni.

nu pot

fac
nimic.

dar P.S. – Hector Richmond, din mormântul
de alături, se gândește doar la Mozart și la omizi
din bomboane.
e
o companie
foarte proastă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.