Fierbinte - Charles Bukowski

era fierbinte, era atât de fierbinte
nu voiam s-o aibă altcineva,
iar dacă nu ajungeam acasă la timp
ea ar fi plecat, și n-aș fi putut îndura asta –
aș fi înnebunit...
era o prostie, știu, o copilărie,
dar eram prins în asta, eram prins.
împărțeam toată corespondența
și apoi Henderson mă punea pe tura de noapte, la colectare,
într-un camion vechi al armatei;
drăcia începea să se încingă la jumătatea traseului
și noaptea trecea
cu mine gândindu-mă la Miriam a mea, fierbinte,
și sărind în camion și afară din el
ca să umplu sacii cu scrisori
în timp ce motorul continua să se încingă
acul indicatorului era la maximum
FIERBINTE, FIERBINTE
ca Miriam.
săream înăuntru și afară
încă trei puncte de colectare și apoi la garaj
unde mă aștepta mașina mea
să mă ducă la Miriam, care stătea pe canapeaua mea albastră
cu un scotch cu gheață
încrucișându-și picioarele și legănându-și gleznele
așa cum obișnuia ea,
încă două opriri...
camionul s-a oprit la un semafor, a fost un coșmar
să-l pornesc din nou la pedală
iar și iar...
trebuia să ajung acasă până la 8; 8 era ora limită pentru Miriam.
Am făcut ultima preluare, iar camioneta s-a oprit la semafor,
la jumătate de stradă de garaj...
nu pornea, pur și simplu nu pornea...
am încuiat ușile, am scos cheia și am fugit spre
garaj...
am aruncat cheile... am semnat de ieșire...
camioneta voastră blestemată s-a oprit la semafor,
am strigat,
la Pico și Western...
...am fugit pe hol, am băgat cheia în ușă,
am deschis-o... paharul ei era acolo, și un bilet:

ticălosule:
am așteptat până și 5 minute după
nu mă iubești
ticălosule
cineva o să mă iubească
am așteptat toată ziua

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski