Fanata mea - Charles Bukowski

Citeam sâmbăta trecută printre
sequoia, lângă Santa Cruz,
și terminasem cam trei sferturi
când am auzit un țipăt lung și ascuțit
și o tânără destul de atrăgătoare
a venit alergând spre mine
într-o rochie lungă și cu ochi divini, de foc,
și a sărit pe scenă
și a strigat: „TE VREAU!
TE VREAU! IA-MĂ! IA-
MĂ!”
I-am spus: „Ascultă, cară-te dracului
de lângă mine.”
dar ea tot trăgea de hainele mele
și se arunca
asupra mea.
„Unde erai”, am
întrebat-o, „când trăiam
cu un singur baton de ciocolată pe zi și
trimiteam povestiri la
Atlantic Monthly?”
M-a apucat de ouă și aproape
că mi le-a smuls. Săruturile ei
aveau gust de supă de căcat.
Două femei au sărit pe scenă
și
au dus-o în
pădure.
Încă îi auzeam țipetele
în timp ce începeam următoarea poezie.
Poate, m-am gândit, ar fi trebuit
s-o iau pe scenă, în fața
tuturor acelor ochi.
Dar nu poți fi niciodată sigur
dacă e poezie bună sau
un acid prost.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski