Blacks - creaţii proprii

Domnește peste zări o oboseală
și liniștea se-așterne desuet
să prindă în cătări o forfoteală
păstrată într-un suflet de poet.

Dorm liliecii în peşteri golaşe
Îi chem şi le spun că departe mă duc
și las cavalerii din negre crevașe
s-atace reduta cu zborul năuc.

Când hoardele de negre daravele
vor năvăli la temelia ta,
și te-or desface-n pulbere de stele,
La moara vieții te voi astepta.

Să nu deschideți portul unor robe
de-ar fi să fug din propriul asfințit
unde durerea umblă-n garderobe
și-mi lasă-n dar costumul nedorit.

Când lacrima bolnavă de durere
își cată așternut pe chipul meu,
Îți cer iertare pentru decădere
că încă sunt durerii minereu.

Când visul își reface energia
sorbind din al dorințelor izvor,
Lăsați-l să-și înece alergia
la ziua tolanită în pridvor.

Nici nu-ndrăznesc să-nșirui în cuvinte
cât de frumoasă ești, ca în povești,
înșiruiri de slove să prezinte
minunea unui vis, așa cum ești!

Condiția reîncarnării

Într-o lume declasată de a banului putere,
unde totul se învârte într-un nebunatic sens,

Îți scriu, mămucă dragă, o scrisoare
ca să-ți prezint cum totul s-a schimbat
în lumea asta grea, apăsătoare,
în care m-ai lăsat când ai plecat.

Întoarce-te la clipa de pe urmă
Tu, suflete, pribeag în univers,
să vezi că ai plecat fără risturnă
și ai lansat scenarii fără sens.