Voi deschide fereastra - Anna Swir

Îmbrățișarea a fost mult prea lungă.
Ne-am iubit până-n măduva oaselor.
Aud cum scârțâie oasele, văd
cele două schelete-ale noastre.

Acum te aștept
până o să pleci, până când
zgomotul făcut de pașii tăi
nu se mai aude. Acum, liniște.

În seara asta voi dormi singură
în așternuturile purității.
Singurătatea
este prima măsură de igienizare.

Singurătatea
va lărgi spațiul camerei mele;
voi deschide fereastra
și va pătrunde aerul proaspăt și rece,
sănătos ca o tragedie.

Vor intra gânduri omenești
și preocupări omenești,
nefericirile altora, sfințeniile altora,
iar ele vor conversa cu blândețe și fermitate.

Nu te întoarce.
Eu nu mai sunt de mult
un animal.




Trad. Petru Dimofte

Adăugat de: Mierla

vezi mai multe poezii de: Anna Swir



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.