Palatul Rothschilzilor - (A Rothschildék palotája) - Ady Endre

(Traducere de Csata Ernő)

Birjă uzată, pe roți, un galion,
Unde omul trebuie să tacă.
La Paris, Viena, în orice iarnă,
În ceață și seară, a strălucit
Palatul Rothschilzilor.

Birjarul veșnic rătăcindu-se
Acolo, parc-ar fi Soarta
Și umblând pe birjă uzată,
Am văzut: fast, strălucire,
Covoare și tablouri scumpe.

Birjar vesel: un cal are să-l bată.
Strada e marea cu valuri crunte,
Cu sute de galere pe sute de rute.
Ce nedrept e acel dumnezeu,
Care pe noi ne aleargă.

Birjarul râzând, spre mine deviat,
A spus, ca un ciceróne bârfitor:
,,Ăsta e palatul Rothschilzilor.''
Și eu mi-am presat de scaunul rece
Obrazul încins, mâniat.

În mare de lacrimi sărate
Mi-am simțit galera-n planare
Pe fluxul plăcerilor avortate.
Doar niște casteluri cu turle
Au strălucit spre noi, trufașe.

Veșnic amurg și veșnic galion,
Doar sus, în câte un turn, acolo,
Bucurie peste bucurie-n clocot,
Și peste tot luminează
Palatul Rothschilzilor.

Adăugat de: haver

vezi mai multe poezii de: Ady Endre