La armanul de grof - (A grófi szérűn) - Ady Endre

(Traducere de Csata Ernő)

În noapte de vară, la arman,
Pârâie zăplazul de scânduri
Și-n orașul de stoguri, flacăra
În roșu, răstește spre ceruri.

Amurg de noapte, cruntă pară,
Fără pereche, nume, zile.
Aleargă, tremură prin câmp
Flama vieții aprinse.

Jelerul trezindu-se din visul urât,
Un câine flocos, trist, latră.
Tot ținutul e o durere aprigă.
Iar groful undeva se distrează.

Spicuri arse îngână
Cânturi urâte, haine:
„Țărane, cu mațe goale,
Ce sunt eu pentru tine?”

„De ce-ți pasă ție traiul ars?
N-ai parte din el niciodată.
Nu-l jeli, groful va avea,
Totuși, vin, bani și fată.”

„Nu te teme, iarna te va chinui,
Ca altădată, dacă vrea.
Viața, grânele, nu-s ale tale,
E pământ de grof și de neam.”

Și totuși, când vine amurgul
Și vântul suflă cenușă,
Acolo, la arman, plânge
O ceată de milogi, distrusă.

Plâng nimicul, pe a altuia,
- Poate, e la vânat groful -
Tainic simt, că e a lor
Viața tristă și spicul.

Adăugat de: haver

vezi mai multe poezii de: Ady Endre