Tribunalul hipnotic - Adrian Păunescu

Păianjenii lucrează la fiece fereastră,
s-au înnegrit pereții, tavanul a căzut,
paragina aceasta e însăși casa noastră
și lacrima aceasta e bietul meu trecut.

Ne întâlnim simbolic, o dată-n săptămână,
într-o bucătărie cu tot ce vrei în ea
și masa de adio, întruna, se amână
și trebuie să-ntârzii, că s-a-ntâmplat ceva.

Luasem împreună atâtea obiecte
și așteptam momentul să fie de folos,
eram în clasamentul iubirilor perfecte
și ne luau în seamă și ne bârfeau frumos.

Și-acum e-o casă goală, deși-i aproape plină,
pianul e-n odaia fetiței, în exil,
și numai o icoană, la alta, se închină
și o fotografie, gesticulând umil.

S-a instalat, în toate, paragina fatală,
mașinării la modă au și ieșit din uz,
sinceritatea pare o tragică greșeală,
gesticulăm artistic și conversăm confuz.

Păianjenii lucrează, la fiece fereastră,
și poate că, în felul de-a ne-ntâlni succinct,
prin tot puținu-acesta, ce este casa noastră,
străin fiind, să-mi treacă prin cap să mă prezint.

Încep să-mi fac reproșuri, gândindu-mă la tine,
și simt vinovăția că te-am iubit atât,
încât să nu-ți mai fie, în toată viața, bine
și orice-ncetinire să-ți pară vis urât.

E rece patul, care ne-așteaptă fără viață
și clanța este rece și pernele sunt reci,
în lucrurile noastre-i ascuns un sloi de gheață,
în pod vibrează țurțuri și-i chiciură în beci.

Cearceafuri neumblate și lacrimi calcinate
și ușile dau vaier de osuar zdrobit,
împleticită-n sine, pendula nu mai bate
și s-a depus rugina pe muchia de cuțit.

Un tribunal hipnotic unește felinare
și cărți justițiare și lanț de câine rău,
dar ce mă umilește, m-apasă și mă doare
e-n fiecare seară rechizitoriul tău.

De tine și de mine vorbesc prin casă toate,
distanța se măreste, în hol și în odăi,
fetița ne intreabă, cu trista ei dreptate,
din ochii mei, pe tine, ca și din ochii tăi.

Prin aer zboară molii din haine fără tine,
din haine fără mine, ce-n șifonier s-au strâns,
și, Doamne, peste toată recolta de ruine
pendula altor timpuri a izbucnit în plâns.

18 august 1996,
Piatra Neamț

(Infracțiunea de a fi, 1996)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

@ viorel tgv.
servus!
-Îmi vine să zic, mi-e că mă contrazic; si: sic!

purice
în tranzit: MspreV, citească-se inverse: V/M.
narcispurice
duminică, 23 mai 2021