Elena - Adrian Păunescu

Poezie dedicată Elenei Grecescu, marea iubire a poetului

Căzut din lacrimile mele, jos,
Din însumi dat afară de rana ce mă doare
Te cânt, paguba mea câștigătoare,
Te laud, deficitul meu plin de folos.

Surâde-n carnea mea, se zbuciumă și sare
Cuțitul ajungându-mi pân-la os
O, tragicul meu negru trandafir frumos,
Iubirea mea din care se și moare.

E totul negură, nimic nu-i roz,
Fatalitate e un drob de sare
Pe care îl atingem, cu gura, fiecare,
Și rezultatele apar pe dos.

Te laud, deficitul meu plin de folos,
Fii binecuvântată, pierdere câștigătoare.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumoasă poezie, minunată dedicaţie
deea
duminică, 04 decembrie 2016